06.22.08
Desfăcătorul de blesteme. Posibil, şi de conserve
Alexandru Opriş este bihorean. Adică locuieşte în judeţul Bihor, nu altceva. Susţine ca e preot. Chiar dacă nu are vreun studiu de specialitate. Şi-a făcut şi propria biserică. Proprietate privată. Cred, ceva de genul intră cine vrea, iese cine poate. Probabil nu a apelat la milostenia lui Becali. Încă ezită. În curând, cine ştie?, poate va apela. Şi îşi va ridica o biserică proprie mai măreaţă. Mai falnică. Şi mai cunoscută. Sau poate Jiji nu-l va ajuta. Mai ales ca dl. Opriş spune ca e sfânt. Ca orice sfânt, e de fel din Ioşia. Că doar nu din cer.
Despre biserică, în prim-time
Biserica lui Alex (sper că nu se supără dacă-i spun aşa) e una specială. În primul rând, e construită în stil neomodernist. În al doilea, aici se desfac blestemele. În al treilea rând, se vindecă mahmureala şi beţia chiar în altar. În al patrulea rând, dacă enoriaşului i se face foame i se va vindeca si acest aspect.
Despre biserica, în second-time
Biserica e construită în stil neomodernist si futurist. Adică altarul este ridicat în cămara dnei. Opriş, unde aceasta ţine borcanele cu murături si putinele cu varză. Practic, în caz de o împărtăşanie mai prelungită, de beţie şi de mahmureală, acestea îşi au leacul. În secretul conservării murăturilor de către preoteasă. Naosul şi pronaosul bisericii orădeanului au fost ridicate în bucătăria de vară a acestuia. Adică, în al patrulea rând aici se vindecă foamea. Biserica e păzită, după cum preotul spune, de „Sf. Arhangheli”.
Despre preot, în partea a doua a reportajului
Preotul e un om simplu. Nu cere bani de la enoriaşi şi nici nu le cere. Le aminteşte din când în când că trebuie să mai facă o donaţie. În caz că nu ştiţi, preotul mai practică şi acţiuni, care i se par cam parazitare. Tocmai de aia le face opţional. Pentru a mai pune un ban deoparte. Mai face şi o înmormântare. Când se enervează că buzunarul e cam gol, hop, mai baga o slujbă la o nuntă, că parcă nunta fără trecere la preot e ca nunta fără lăutari. Mai rar, v-am spus ca e opţional, când are timp Alex mai spovedeşte. Uneori, destul de rar chiar, mai şi împărtăşeşte. Dar mai răruţ, că ce e mult cam strică. Obligatorii sunt slujbele de duminică. Din fiecare duminică. Unde preotul da dovadă de modernism şi că e în pas cu modă. Să nu creadă enoriaşii că e doar un ţăran, care n-are habar de modă. Opriş, domnul, nu doamna, a aflat că patrafirul şi sutana nu mai e la modă, ca nu a mai văzut pe nimeni defilând în costum preoţesc pe podiumul de modă. Astfel, slujbele le ţine în haine de firmă: şlapi din bazarul chinezesc, fără şosete – încălţămintea de slujbă, trening, mai de 20-33 de lei – haina preoţească.
Ultima oră, sperăm senzaţional
Tocmai am primit de la reporterii cu care nu colaborăm şi nici nu-i cunoaştem o informaţie de ultimă oră, de senzaţie. Sperăm să fie de două ori senzaţională. Odată pentru ca s-a făcut o descoperire bombă. A doua oară, pentru că preotul e fals. Adică, impostor. Adică, preotul nu-i popă. Poate doar de acela, de inimă roşie.
06.05.08
PASAGER PRIN Ro-MÂNIA
Dar cu indiferenta fata de cetatean cum ramane ?
Bogdan BĂRBIERU
bogdanbarbieru_monitorul@yahoo.com
O parte din poliţişti şi angajaţii din politie au ieşit zilele trecute în stradă pentru a îşi cere drepturile. Corectă fapta lor şi atât doar! Oricine poate să îşi ceară drepturile, oricine poate fi refuzat. Însă ceea ce m-a indignat a fost faptul că pe unul dintre bannere era scris ceva de genul asigură-ne viaţa pentru siguranţa ta. Poliţiştii nu mai sunt ce au fost odată. Unii se fac oamenii legii pentru că le plac uniformele, altii pentru că au asigurat un serviciu stabil, cu un salariu destul de bun şi peste media salariilor din ţara noastră. Prea puţini îşi imbracă uniforma de poliţist pentru că îi pasă de lege, pentru că are un spirit obiectiv, vrea să împartă dreptatea şi pentru a proteja oamenii. Şi poate că această categorie din urmă este “sufocată” de celălalte două categorii. Mulţi nici macăr nu stăpânesc bine limba română, refuză să se implice în ceea ce ar trebuie să asigure cetăţeanului: siguranţă şi dreptate. Şi de multe ori se întâmplă să fie indiferenţi la siguranţa oamenilor care întâmpină probleme de ordin penal sau să nu asigure o anchetă corectă. Umbrită de acte de corupţie, ce uneori parcă se ţin lanţ, poliţia noastră nu dă impresia că are cine ştie ce progrese. În multe cazuri când oamenii au făcut denunţuri sau reclamaţii şi nu s-au luat măsurile impuse, de multe ori când organele se arată indiferente de anumite ilegalităţi pentru că nu pot face nimic din lipsă de probe, din cauza faptului că acuzele de corupţie îndreptate spre poliţişti au dus la scăderea încrederii oamenilor de rând în poliţişti, s-au întâmplat nenorociri. Indiferenţa, somnul nepuţintei sau delăsării au născut din oameni dornici de a li face dreptate adevăraţi monştri, asasini, sinucigaşi, anarhişti. Setea de dreptate transformă victima în infractor, avându-şi şi reversul. Din infractor în victimă.
Spun toate acestea, pentru că în experienţa de patru ani de jurnalism, pe meleaguri prahovene, oamenii de rând, simpli, plimbându-şi cu ei necazurile şi grijile ce le-au ponegrit sufletul şi faţa, îşi grăiau de multe ori amarul. Uneori crezând că poate presa mai este intr-adevăr a patra putere din stat. Dar au sfârşit unii dintre ei la capătul puterilor, în schimb. Iar de curând am văzut cum un inspector se poate umple de penibilitate şi cum este folosit drept obiect de intimidare ,aşa zisa victimă, într-un fel, bătându-şi joc de el. Sau poate o fi făcut asta cu în numele sistemului romanesc de “pile”. Iar între timp rămân zeci de cazuri AN. În timp ce oamenii cerşesc dreptate.
Problema e că, la nivel de Braşov, în cazuri importante nu s-au găsit rezolvări. Cazul farmacistelor, per exemplu. Sau, mai nou, Elodia Ghinescu. Caz în care Cioacă era suspect de crimă când nici măcar ipoteza uciderii nu fuseseră demonstrată, iar cadavrul lipşeste înca. Incompetenţă? Indiferenţă?
Salarii mari şi altele doriţi, dar cum ramane cu indiferenţa şi actul de dreptate faţă de cetăţean? Sau cu corectitudinea din partea poliţiştilor?
06.03.08
CariCum VaTaie. Pe scurt, CV
NUME: Barbieru
PRENUME: Ioan Bogdan
DATA NASTERII: La 9 luni dupa ce parintii mei, indragostiti atunci ca si acum, au hotarat sa mai aibe un dar al iubirii. M-am nascut intre Valentin si Dragobete ca sa am dragoste in fiecare clipa pe care o petrec pe aleea timpului, mai exact 16 februarie
LOCUL NASTERII: Mizil, un oras mic, in prezent cu o populatie de circa 16.000 de locuitori, unde mi-am petrecut copilaria. Un oras interesant, mai ales ca noi intretinem razboaiele. Adica, la noi se fabrica tancuri si alte tipuri de armament. Un oras pe care l-am evocat uneori drept “cimitir al copilariei mele”.
DOMICILIUL: In prezent, pamant romanesc. Care inca ma fascineaza. Imi plimb cu mine suferintele si bucuriile, pe care viata mi le ofera fie prin palme, fie prin zambet, prin Bucuresti, Brasov, Mizil si Ploiesti. Prin munti si pe mari.
CONTACT: – telefon: 072X.XXX.XXX
- bbpingu@weblog.ro
- bogdanbarbieru_mizil@yahoo.com
- bogdanbarbieru_monitorul@yahoo.com
- bogdan.ioan.barbieru@gmail.com
STUDII: – Am absolvit Grupul Scolar “Tase Dumitrescu” Mizil, profil economic;
- In prezent, student la urmatoarele facultati: Stiinte Economice, specializarea Economia Comertului, Turismului si Serviciilor, Univ. “G. Baritiu” Brasov; Jurnalism Bucuresti;
LIMBI STRAINE: Engleza (nivel avansat, or ar trebui sa fie nivel avansat), franceza, italiana, rromanes (nivel incepator). De aceea imi doresc sa ma mai inscriu la o facultate de limbi. De care o fi! Malgasa, spre exemplu!
PASIUNI: Artele, in special literatura si muzica;
- sportul;
- fetele frumoase; iar aici fac o paranteza: (puiutzul meu, iubirea mea, sa stii ca eu la altele nici macar nu ma uit, doar la tine mi-e gandul, alte fete nici macar nu vreau sa le vad J
EXPERIENTA PROFESIONALA
Mi-am spus: Bogdane, “fa-te ca lucrezi” si am adunat urmatorea experienta:
CA SCRIITOR: - Am debutat la 15 ani cu poezia “Sub al lui Eminescu tei”, scrisa ca un multumesc invatatorului meu
- am publicat prin diferite publicatii intre 70-90 de poezii, insa am scris mai multe
- am publicat fragmente din “Iubirile Alexei”, “Castelul iluziilor”, si “Stari EMO” ( scrisa acum patru ani) – proza
- in prezent, lucrez la “Jurnalul unui pinguin”, “Dor de pui” si “Jurnal postmortem”, care vor fi reunite, alaturi de Iubirile Alexei”, “Castelul iluziilor”, “In cautarea Jumatatii” si “Stari EMO”, intr-o singura carte, intitulata “In amintirea suferintei”, care probabil va fi publicata in 2009
CA JURNALIST: Pai … am tot publicat articole in presa scrisa de pe la vreo 16 ani, incat azi am ajuns sau am depasit numarul 1000
- redactor sef-adjunct al saptamanalului “Mizilul”
- colaborari cu mai multe publicatii judetene sau nationale, printre care se numara si “Monitorul de Prahova”, “Prahova”, etc
- initiator al campaniei “Discriminari mizilene”, o campanie anti-discrimare pe motive rasiale sau al claselor sociale
- initiator al campaniei “mizileni manga”
- initiator al campaniei “SECURITATEA – malaxor de vieti”, campanie desfasurata in scopul de a prezenta tinerilor cat mai multe informatii despre securitatea comunista, experiente ale celor care au avut de suferit de pe urma turnatorilor si tortionarilor
. initiator al camapaniei “Secretele ruinelor”, destinata atragerii atentiei publice asupra faptului ca tot mai multe monumente si edificii de o maxima importanta istorica sunt lasate in paragina, distrugandu-se, astfel, dovezile si identitatea neamului romanesc …
- initiator al campaniei “Romania luata la picior”, prin care se doreste descoperirea tarii noastre asa cum e ea dincolo de corupti si politicieni sau politisti, Romania asa cum e ea … frumoasa, la vatra satului, cu traditiile noastre, frumusetile ei, precum si cu eroii contemporani, eroii – oameni simpli – de langa noi.
CA ACTOR: Am jucat in rolul unui bulibas, lider de satra tiganeasca, intr-o piesa de teatru, un umor negru – scris de mine pe la varsta de 15 ani –, piesa numindu-se “Hoinar in jakere”
- am mai jucat un rol de candidat la primarie si un rol de lampagiu in piesa de teatru “Romeo si Julieta la Mizil”, scrisa de celebrul mizilean George Ranetti.
CA ECONOMIST: Gestionar la o fabrica de mezeluri si preparate din carne “Ana &Cornel” SA Mizil, or “Leana si Costel” dupa cum este cunoscuta in anturajul unor angajati
ALTE ACTIVITATI: am mai fost DJ la diverse evenimente, si am practicat boxul, fotbalul si handbalul.
the end
05.27.08
CUM UNII POLITISTI SE TRANSFORM IN MILOC DE INTIMIDARE
Stim cu totii ca tata aia putin cam schioapa si mai mult legata la ochi, alias dna. justitie, colaboreaza cu asa-zisele organe ale legii, care se pare ca devin tot mai ipotente. Nu de alta, dar in ultima vreme organele astea par sa aibe ca model pe verisoara lor justitie si sa-i semene tipei oarbe si schioape. Mai mult de-atat unii considera ca tipii imbracati in uniforme albastre pot fi folositi in scopuri de intimidare. Iar organul, cam moale, da din cap in sensul pozitiv. Astfel, unii chiar folosesc organele legii drept mijloc de intimidare. In fond, varianta cu organul e mai ieftina decat daca ai pune bodyguarzi, recuperitori sau ai vrea sa cumperi persoana care trebuie intimidate. Dar sa trecem la fapte!
Romeo feat. Julieta vs. parinti
In urma cu cateva zile, ai sa zicem 3 – 3 ani si juma’, un promitator jurnalist si scriitor cunoaste o Julieta. Cei doi devin un cuplu, sentimente puternice ca doar sunt adolescenti. Lucrurile decurg ca intr-un cuplu matur pana cand unul dintre parintii fetei comit o fapta mai violenta, mai naspa, ai sa spunem ca a batut un copil. Romeo cand primeste informatiile nu se da in laturi si scrie un material cu privire la acest eveniment.
Urmeaza un episod dintr-o telenovela
Lucrurile intre cei doi se complica apoi, cei doi se despart. Parintii fetei se transform in lansator de amenintari, jigniri si laude cu “pilele” lor, unul dintre parinti fiind un fost securist. Insa, dragostea dintre cei doi ramane la fel de puternica, iar tinerii devin eroii shakesperieni moderni, adica pornesc o relatie in secret. Cu toate ca fata primeste amenintari de genul: “Te dam afara din casa si te lasam pe drumuri daca mai umbli cu ala”. Amenintare provenita din partea parintilor, cam inumani.
Politist intimidator, secventa 1
La cateva zile, ai sa spunem un an – un an si ceva, dupa cei doi s-au impacat parintii fetei afla. Si se pun pe treaba. Ameninta fiica cu amenintarea de mai sus, doar ca adauga: “nu faci ca noi, nu mai esti a noastra”. Astfe, tipul este chemat la o sectie de politie dintr-un orasel prahovean, unde comandatul (cu un nume care probabil deriva de la roata) i-a declaratii celor doi sau mai bines spus doar lui. Batranul securist anunta fericit: l-am facut si l-am intimidat pe tanar. Practic, tanarul a fost anchetat pentru ca vorbeste cu fata la telefon. Si chiar scos vinovat (insa fara vreo sanctiune), fara sa i se acorde prezumtia de nevinovatie. Acum, e ilegal sa vorbesti la telefon cu o persoana? In mintea unui bolnav, alde securistul, da! Acum, e ilegal sa iti vezi si sa iti saruti iubita??? Eu spun ca nu si ca asta nu e treaba politiei! In primul rand, nu e frumos sa te bagi intr-un cuplu si problemele lui. In al doilea rand, un politist cu toate doagele la cap ar fi trimis securistul la balamuc dandu-i un sut in cur. Insa, mai exista si alte variante: parintii fetei fie au avut asa-zisele pile, fie a dat plicul, fie a fost abuz in serviciu, fie au o influenta mare printre organe legii – si-asa multe dintre ele ipotente. Iar asta parca suna a coruptie. Poate D-NA cea buna va dezlega misterul.
Politest intimidator, secventa 2
Cu toate aceste piedici, si cum in dragoste se si mai iarta (mai ales cand gresesti fiind obligate), indragostitii isi continua povestea, doar ca actiunea se muta din Prahova in Brasov. Si de data asta parintii fetei afla, povestea continua. Asta pana cand tanarul i-a decizia sa rupa relatia, nedorind sa distruga familia fetei. Si dupa o cearta mai dura d.p.d.v verbal se despart. Parintii fetei afla si de acest lucru (v-am unul dintre ei a fost securist) si danseaza in ritmuri de manele de bucurie. Doar ca ura lor fara margini pentru acest tanar i-a facut sa isi transforme propria fiica intr-un obiect de uz cu iz de razbunare. La cateva ore dupa despartire, hai sa zicem 11 zile, tipul este chemat iar la o sectie de politie din BV de catre un inspector Neg**la (nu facem discriminare, dar asa il chema). Chemat asa pe un ton obligatoriu prin telefon si nu prin citatie asa cum cere „procedura”. Acuzatii: aceleasi lucruri de mai sus plus ceva violenta printr-un strans in brate mai puternic J, lucru pentru care ar trebui sa se acorde inchisoare pe viata! Si in acest caz prezumtia de nevinovatie dispare, iar ca dovezi sunt aduse: una bucata martor (cu care tanarul se afla in conflict), un certificat medico-legal (CML)(eliberat la vreo 48-72 de ore diferenta). Si o relamatie facuta dupa 11 zile de la despartire. Pai, o vanataie poate disparea si dupa cateva minute sau ore, iar tu ca medic legist acorzi un CML la cateva zile. Insemna ca “money talk” si nu esti decat un medic spagar. Alte semne care ne arata ca gaborii pot fi folositi pentru intimidare consta in faptul ca fata a retras plangerea dupa circa 5 minute cand securistul nu era prin preajma dar si faptul ca asa-zisa marotra nu a dat nici macar vreo declaratie. Si tu ca un politist cu toate doagele in cap cum poti sa chemi pe cineva la politie cand chiar si reclamanta recunoaste ca nu a fost lovita!? Un gabor cinstit s-ar fi intrebat si el “de ce e facuta reclamatia la 11?”, “de ce CML a fost eliberat la cateva zile?”, de ce martora nu da vreo declaratie?”. Insa putin trafic de influenta e tot un act de coruptie doar pentru unii, nu pentru toate leprele de organe corupte pana-n fund.
Daca tipul dadea plicul, lucrurile nu mai stateau asa. Asta cu conditia ca plicul sa fie mai gros J.
In loc de concluzii
O poveste de iubire de trei ani si juma’ distrusa. Politisti corupto sau cu catve bile lipsa. O pereche de parinti pe care ii doare fix in fund de odrasla lor, de fericirea ei, prefera s-o distruga, s-o foloseasca ca un obiect dupa vrerea lor, semn ca obiceiurile comuniste au ramas in sange. Cam asta e bilantul telenovelei.
Riscam sa ajungem la parnaie nevinovati. Doar pentru ca iubim si pentru ca asa vor unii.
Solutia: emigram spre SUA. Macar atat, daca nu scrie “nascut in SUA” si pe noi! J
Despre cei care ne vor secretele: securistii
Cu Ceausescu am dus-o si mai bine si mai rau, dar si urmariti am fost si suntem mai ceva ca celebrii asasini in serie. Asta, probabil, din cauza faptului ca Ceausescu nu prea avea incredere in oameni, iar setea lui de putere devenise obsesie. Recunosc, si asta ar trebui s-a facem mai multi romani, ca sub dictatura lui „raposatu” am avut parte de ambitii si proiecte impunatoare prin care se dorea sa devenim o forta pe plan economic. Insa ceea ce il consacra drept un tiran nu reprezinta faptele sale, ci lucrurile facute, in exces de zel, de altii. Aceea ce care noi ii numim securisti. Cei care ne-au urmarit, inca mai avem parte de ei. Cei care au supus la chinuri inimaginabile pe consideratii „inamicii poporului”. Cei care desi au facut fapte ingrozitoare, pot fi numiti infractori, sunt liberi. Ba, mai mult, au functii de conducere si situatie. Stau bine mersi in libertate.
Tinerii nu prea au cunostinte despre ceea ce a insemnat securitatea, mai ales in perioada comunista. Nici batranii. Pentru ca cei care au fost urmariti de multe ori nu au mai apucat sa spuna adevarul. Despre acesti nenorociti vom incepe o investigatie, campania fiind denumita „SECURITATEA – MALAXOR DE VIETI”pe care o vom prezenta in acest blog, dar si pe http://malaxordevieti.weblog.ro .
Va invitam sa aflati orice pas al investigatiei dar si cum decurg anchetele. Veti avea parte de un dosar ce ar putea fi strict secret.
