05.27.08
CUM UNII POLITISTI SE TRANSFORM IN MILOC DE INTIMIDARE
Stim cu totii ca tata aia putin cam schioapa si mai mult legata la ochi, alias dna. justitie, colaboreaza cu asa-zisele organe ale legii, care se pare ca devin tot mai ipotente. Nu de alta, dar in ultima vreme organele astea par sa aibe ca model pe verisoara lor justitie si sa-i semene tipei oarbe si schioape. Mai mult de-atat unii considera ca tipii imbracati in uniforme albastre pot fi folositi in scopuri de intimidare. Iar organul, cam moale, da din cap in sensul pozitiv. Astfel, unii chiar folosesc organele legii drept mijloc de intimidare. In fond, varianta cu organul e mai ieftina decat daca ai pune bodyguarzi, recuperitori sau ai vrea sa cumperi persoana care trebuie intimidate. Dar sa trecem la fapte!
Romeo feat. Julieta vs. parinti
In urma cu cateva zile, ai sa zicem 3 – 3 ani si juma’, un promitator jurnalist si scriitor cunoaste o Julieta. Cei doi devin un cuplu, sentimente puternice ca doar sunt adolescenti. Lucrurile decurg ca intr-un cuplu matur pana cand unul dintre parintii fetei comit o fapta mai violenta, mai naspa, ai sa spunem ca a batut un copil. Romeo cand primeste informatiile nu se da in laturi si scrie un material cu privire la acest eveniment.
Urmeaza un episod dintr-o telenovela
Lucrurile intre cei doi se complica apoi, cei doi se despart. Parintii fetei se transform in lansator de amenintari, jigniri si laude cu “pilele” lor, unul dintre parinti fiind un fost securist. Insa, dragostea dintre cei doi ramane la fel de puternica, iar tinerii devin eroii shakesperieni moderni, adica pornesc o relatie in secret. Cu toate ca fata primeste amenintari de genul: “Te dam afara din casa si te lasam pe drumuri daca mai umbli cu ala”. Amenintare provenita din partea parintilor, cam inumani.
Politist intimidator, secventa 1
La cateva zile, ai sa spunem un an – un an si ceva, dupa cei doi s-au impacat parintii fetei afla. Si se pun pe treaba. Ameninta fiica cu amenintarea de mai sus, doar ca adauga: “nu faci ca noi, nu mai esti a noastra”. Astfe, tipul este chemat la o sectie de politie dintr-un orasel prahovean, unde comandatul (cu un nume care probabil deriva de la roata) i-a declaratii celor doi sau mai bines spus doar lui. Batranul securist anunta fericit: l-am facut si l-am intimidat pe tanar. Practic, tanarul a fost anchetat pentru ca vorbeste cu fata la telefon. Si chiar scos vinovat (insa fara vreo sanctiune), fara sa i se acorde prezumtia de nevinovatie. Acum, e ilegal sa vorbesti la telefon cu o persoana? In mintea unui bolnav, alde securistul, da! Acum, e ilegal sa iti vezi si sa iti saruti iubita??? Eu spun ca nu si ca asta nu e treaba politiei! In primul rand, nu e frumos sa te bagi intr-un cuplu si problemele lui. In al doilea rand, un politist cu toate doagele la cap ar fi trimis securistul la balamuc dandu-i un sut in cur. Insa, mai exista si alte variante: parintii fetei fie au avut asa-zisele pile, fie a dat plicul, fie a fost abuz in serviciu, fie au o influenta mare printre organe legii – si-asa multe dintre ele ipotente. Iar asta parca suna a coruptie. Poate D-NA cea buna va dezlega misterul.
Politest intimidator, secventa 2
Cu toate aceste piedici, si cum in dragoste se si mai iarta (mai ales cand gresesti fiind obligate), indragostitii isi continua povestea, doar ca actiunea se muta din Prahova in Brasov. Si de data asta parintii fetei afla, povestea continua. Asta pana cand tanarul i-a decizia sa rupa relatia, nedorind sa distruga familia fetei. Si dupa o cearta mai dura d.p.d.v verbal se despart. Parintii fetei afla si de acest lucru (v-am unul dintre ei a fost securist) si danseaza in ritmuri de manele de bucurie. Doar ca ura lor fara margini pentru acest tanar i-a facut sa isi transforme propria fiica intr-un obiect de uz cu iz de razbunare. La cateva ore dupa despartire, hai sa zicem 11 zile, tipul este chemat iar la o sectie de politie din BV de catre un inspector Neg**la (nu facem discriminare, dar asa il chema). Chemat asa pe un ton obligatoriu prin telefon si nu prin citatie asa cum cere „procedura”. Acuzatii: aceleasi lucruri de mai sus plus ceva violenta printr-un strans in brate mai puternic J, lucru pentru care ar trebui sa se acorde inchisoare pe viata! Si in acest caz prezumtia de nevinovatie dispare, iar ca dovezi sunt aduse: una bucata martor (cu care tanarul se afla in conflict), un certificat medico-legal (CML)(eliberat la vreo 48-72 de ore diferenta). Si o relamatie facuta dupa 11 zile de la despartire. Pai, o vanataie poate disparea si dupa cateva minute sau ore, iar tu ca medic legist acorzi un CML la cateva zile. Insemna ca “money talk” si nu esti decat un medic spagar. Alte semne care ne arata ca gaborii pot fi folositi pentru intimidare consta in faptul ca fata a retras plangerea dupa circa 5 minute cand securistul nu era prin preajma dar si faptul ca asa-zisa marotra nu a dat nici macar vreo declaratie. Si tu ca un politist cu toate doagele in cap cum poti sa chemi pe cineva la politie cand chiar si reclamanta recunoaste ca nu a fost lovita!? Un gabor cinstit s-ar fi intrebat si el “de ce e facuta reclamatia la 11?”, “de ce CML a fost eliberat la cateva zile?”, de ce martora nu da vreo declaratie?”. Insa putin trafic de influenta e tot un act de coruptie doar pentru unii, nu pentru toate leprele de organe corupte pana-n fund.
Daca tipul dadea plicul, lucrurile nu mai stateau asa. Asta cu conditia ca plicul sa fie mai gros J.
In loc de concluzii
O poveste de iubire de trei ani si juma’ distrusa. Politisti corupto sau cu catve bile lipsa. O pereche de parinti pe care ii doare fix in fund de odrasla lor, de fericirea ei, prefera s-o distruga, s-o foloseasca ca un obiect dupa vrerea lor, semn ca obiceiurile comuniste au ramas in sange. Cam asta e bilantul telenovelei.
Riscam sa ajungem la parnaie nevinovati. Doar pentru ca iubim si pentru ca asa vor unii.
Solutia: emigram spre SUA. Macar atat, daca nu scrie “nascut in SUA” si pe noi! J
Despre cei care ne vor secretele: securistii
Cu Ceausescu am dus-o si mai bine si mai rau, dar si urmariti am fost si suntem mai ceva ca celebrii asasini in serie. Asta, probabil, din cauza faptului ca Ceausescu nu prea avea incredere in oameni, iar setea lui de putere devenise obsesie. Recunosc, si asta ar trebui s-a facem mai multi romani, ca sub dictatura lui „raposatu” am avut parte de ambitii si proiecte impunatoare prin care se dorea sa devenim o forta pe plan economic. Insa ceea ce il consacra drept un tiran nu reprezinta faptele sale, ci lucrurile facute, in exces de zel, de altii. Aceea ce care noi ii numim securisti. Cei care ne-au urmarit, inca mai avem parte de ei. Cei care au supus la chinuri inimaginabile pe consideratii „inamicii poporului”. Cei care desi au facut fapte ingrozitoare, pot fi numiti infractori, sunt liberi. Ba, mai mult, au functii de conducere si situatie. Stau bine mersi in libertate.
Tinerii nu prea au cunostinte despre ceea ce a insemnat securitatea, mai ales in perioada comunista. Nici batranii. Pentru ca cei care au fost urmariti de multe ori nu au mai apucat sa spuna adevarul. Despre acesti nenorociti vom incepe o investigatie, campania fiind denumita „SECURITATEA – MALAXOR DE VIETI”pe care o vom prezenta in acest blog, dar si pe http://malaxordevieti.weblog.ro .
Va invitam sa aflati orice pas al investigatiei dar si cum decurg anchetele. Veti avea parte de un dosar ce ar putea fi strict secret.
05.23.08
Pasager prin Ro-Mânie
Banu’, pila şi incompetenţa
Îmi amintesc, cu oarece regrete, de vremurile străine pentru cei din generaţia noastră şi cu un mai mare regret de vremurile în care trăim. S-au dus vremurile în care un Mihai, Ştefan sau Mircea, nişte eroi nemuritori prin faptele lor, luptau pentru libertate, egalitate şi cinste. Azi, la sute de ani distanţă, neamul românesc face de ruşine pe cei datorită cărora existăm sub numele de România, datorită cărora românii n-au dispărut şi suntem un popor independent de celălalte state.
Azi, nu mai există credinţa pentru cinste, există religia banului, pilelor şi a incompetenţilor. Sunt adevărate scenarii, de Oscar chiar, mai ales în politica din zilele noastre. Certurile dintre preşedinte şi premier, suspendarea preşedintelui sunt scenarii de Oscar, care, foarte probabil, ascunde alte interese, obscure şi, sigur, nu în interesul nostru, a cetăţenilor simpli. Locurile pe listele pentru parlamentare se pot cumpăra pe zeci de mii de „coco”, în cazul listelor pentru alegerilor locale pe mult mai puţin. Eh, dacă respectivul dă zecii de mii de dolari pentru un loc eligibil pe listele mai sus menţionate înseamnă că omul are bani neică, deci intrarea în politică are un scop, care nu prea vine în interesul meu, ca cetăţean al ţării. Funcţia dă imunitate şi, hop!, organele legii nu se pot mişca cine ştie ce, adică nu-l pot ancheta şi judeca că, vezi Doamne!, tipul are imunitate. Câte cazuri au primit NUP-uri când se anchetau parlamentari sau cine ştie baştani. Iar unul care fură o pâine, că n-are ce pune pe masă, primeşte ani buni de puşcărie. Păi … cam aşa stă treaba … Asta e religia banului sau a pilelor.
Religia incompetenţei se regăseşte şi prin toate instituţiile statului, unde se schimbă directori sau alte posturi de conducere ca la piaţă, pe criterii politice, nicidecum pe criterii de competenţă. Incompetenţi se găsesc şi în jurnalism, unde se mai găsesc şi lingători şi spălători în ureche. Priviţi şi în oraşul nostru câte fabrici au chix după ce, în funcţii de conducere, au venit incompetenţi, pe criterii numai de ei ştiute. Priviţi şi către primărie şi spuneţi cum au ajuns unii în anumite posturi după ce au susţinut pe cine a trebuit, or pe cine n-a trebuit, prin campanii.
Asta e în interesul cui? A românului de rând, în general? Sau a celor cu funcţii? Dar dom’ primar cu restul celor cu cap şi care sunt apolitici ce se întâmplă?
Ai pile, dar eşti incompetent sau prost? Ai bani, dar eşti un semianalfabet cu patru sau opt clase? Nu-i nimic, în ţara asta, dacă eşti posesor a „calităţilor” de mai sus, ajungi departe. Pentru restul, soluţia: Italia, Germania sau America, acolo chiar există criterii de competenţă şi inteligenţă.
05.20.08
Din dragoste, pentru noptile cu Alexandra
Iubire frântă şi aflată în târziu de noapte…
Bogdan Barbieru
O zi. O noapte. Şi pe urmă încă o zi. Iar viaţa îşi urmează ritmul. Cu sau fără ea. Cu sau fără el. Un simplu pământean, dăruitor de poate prea multă iubire. Primitor de prea multă suferinţă. Şi închis în el, precum un vultur într-o colivie, a cărui libertate a fost răpită de visuri frânte de realitate. De iubiri prea tandre şi aflate prea târziu. Într-un târziu de noapte.
Dar ea? Oare ea ce face? Ce este? Om, devenit nălucă pentru el. Ea de ce mai plânge, dacă el a descoperit prea târziu dragostea?
O fi plânsul o formă a purificării suferinţei? Sau doar minciuni lichide? Ce crede el, acum? Că lacrimile ei au fost doar o minciună? Sau doar o şoaptă a iubirii, aflate târziu? Cum?, de ce?, pentru ce?, cum poate?, uitat?
Întrebări chinuitoare, fără răspuns. Pentru el, pentru ea. Ambii nu înţeleg de ce iubirea doare. De ce îi desparte. Ambii se doresc unul în braţele altuia. Sau poate între ei nu a rămas decât ura. O ură chinuitoare, neînţeleasă. Care va distruge frumuseţea unei iubiri aflate într-un târziu de noapte. Şi frânte în miez de noapte. Iluzii, fericiri, iubiri, suferinţă, dezamăgiri, lacrimi … emoţii, doar stări.
05.15.08
Secretele ruinelor
Tropaeum Traiani, in mana ignorantei si nepasarii
Tropaeum Traiani este primul edificiu ridicat de romani in memoria luptelor dure purtate de imparatul Traian, fiind unic in lume si printre putinele monumente turistice ramase in picioare din zona Dobrogei. Cu toate astea, renumele edificiului din comuna Adamclisi si numarul mare de vizitatori nu au ajutat cu nimic. De la renovarea si inaugararea triumfala din 1977, la care a participat si Ceausescu, si pana anul trecut, acesta a fost ignorat de autoritati. Lasat in mana nepasarii, obiectivul turistic nu a mai fost renovat deloc in perioada mai sus amintita.
Muzeul de la Adamclisi este format din monumentul propriu-zis, mausoleu, cetate si un altar funerar. Monumentul a fost ridicat in amintirea soldatilor cazuti la datorie si a campaniei purtate de imparatul roman Traian in Dacia la inceputul anilor 100, constructia lui incepand in 106 si fiind finalizata in 109. Tropaeum Traiani, despre care la in ceput s-a crezut ca este cupola unei biserici, uimeste prin solutiile utilizate de inginerii romani, purtand semnatura lui Apolodor din Damasc, un celebru inginer grec al vremurilor de atunci. Practic, materialul folosit la constructie a fost identificat de cercetatori, dar nu s-a stabilit continutul liantului dintre pietre, cum s-a ridicat imensele blocuri de piatra pe acoperis. Diametrul este egal cu inaltimea, are 40 m. Vestigiul este dotat cu doua sisteme de scurgere a apei in forma de 13, unul la baza treptelor, altul la marginea acoperisului, necunoscuta sistemelor fiind modul in care au calculat romanii volumul de apa incat jetul de apa ce tasneste din gura leilor nu atinge fundatia, protejand-o. Un alt aspect care face din “fratele mai mic” al Columnei lui Traian din Roma un vestigiu unic este acoperisul alcatuit din 1000 de dale din piatra asezate in forma unor solzi, prinse printre ele cu plumb turnat.
Secretul de sub ruine
Langa Tropaeum Traiani salajluieste si mormantul unui general a carei identitati nu a fost aflate niciodata. Inscriptiile mentioneaza “praefectum castrorum”, in traducere insemnand seful militar al cetatii. Inscriptiile au dus la presupunerea ca mausolemul generalului fara identitate apartine conducatorului cetatii, care si-a mobilizat oastea din castru pentru atacul asupra dacilor,lupta care s-a soldat si cu decesul generalului. In acest mod a facilitat o victorie a lui Traian impotriva trupelor dacilor. Ca recunostinta, Traian a ridicat un mausoleu in memoria acestui general.
Muzeul include si un altar unde s-a stabilit ca acolo au fost ingropate urnele cu cenusa romanilor ucisi in timpul razboiului romano-dac din anul 102, iar numele lor au fost sculptate in piatra. S-au descoperit 3.800 de nume romane, acesta fiind si numarul soldatilor din legiunile romane morti in lupta. Speciliastii, estimeaza ca numarul dacilor cazuti in lupta a fost de trei ori mai mare. Un alt aspect al muzeului care atrage mii de turisti consta in imaginile si statuetele care infatiseaza pe daci in lanturi si pe romani victoriosi.
Furturi, fara apa si electricitate
Satenii din Adamclisi s-au dovedit inventivi si au furat blocuri pe piatra pe care le-a folosit la constructia de fantani si hambare, autoritatile anilor ‘70 scotocind curtile localnicilor in cautarea lor completarea pieselor de muzeu. Azi, pietrele nu mai intereseaza pe mai niciun taran. Ultima renovare a fost efectuata in 1977 de catre autoritatile comuniste. Muzeul de la Adamaclisi nu beneficiaza de utilitatile necesare pentru functionarea unui muzeu. Nu are curent electric. Nici apa. Nici sistem de canalizare. Au fost doar promisiuni. Atat. Anul trecut CJ a dat bani pentru renovarea acoperisului. A fost singura data in ultimii 31 de ani cand s-a mai facut vreo reparatie.
