05.09.08
Hristos a inviat printre furtuni de lacrimi si “susanele”. Si Scoobi Doo.
Hristos a inviat! rasuna glasul preotilor ortodocsi din intreaga lumea, la miez de noapte. Cand intunericul devine lumina. Adevarat a inviat! raspund in cor milioanele de romani veniti pentru a lua lumina. In toate colturile lumii. Grecii rosteau Hristos anesti! Sarbii glasuiau “Kosovo e Serbia”, alaturi de traditionalul Vaistunu se rodi!. Nu mai conta limba in care se preamareste Invierea Mantuitorului. Era sarbatoare. Pastele. Orasele cu ortodocsi parca erau un cer de stele cazut peste noi. Lumanarile anuntau ca dincolo de moarte este viata. Iisus se jertfea pentru noi din nou. Oamenii, cuprinsi de smerenia preotilor, sperau sa fie mai buni. Altii doreau un trai mai bun. A doua zi, lucrurile au revenit la normal. Putin. Prea putin timp a existat bunatate. Dar ce frumos a fost! Cum milioane de oameni comunicau intre ei fara sa se stie, marind Invierea.
A doua lucrurile au revenit la normal. Pret de cateva ore a fost liniste, pace si bunatate. Apoi, s-a dezlantuit rautatea, indiferenta si invidia oamenilor din nou. Crime ingrozitoare faceau din nou senzatie prin redactii. Jurnalistii aveau subiecte chiar in zi de Pasti. Parca o crima realizata in zi de sarbatoare e ceva cu totul special, senzational. De parca ar scrie undeva ca in zi de sarbatoare nu se intampla nimic rau. Ca diavolul nu arunca sageti otravitoare sufletului in continuare, iar omul cutite si gloante in apropriati! Kk-maka, cum ar zice Aka Style’s. Faptul ca suntem o natie majoritar idoata, misogina, tampita, hoata si razbunatoare, in frunte cu securistul Ion Cristea si nea’ Traian de la Cotroceni, n-ar mai trebui sa mire pe nimeni. La fel ca faptul ca ne furam singuri caciula, dar si potenta. Luati de cititi o portie gratuita de ceva crime, sinucideri ca sa vedeti ca modul in care am caracterizat candva falnicul popor roman nu e dur. Un cinism si sange rece iesit din comun chiar si pentru asasinii platiti a dat dovada ca il are un animal, pardon, un pusti de doar 11 ani, care a injunghiat in stomac de 11 ori si a aruncat intr-o hazna plina cu fecale o fetita de 3 ani, fara sa aibe vreun motiv, ci doar o muza: unchiul sau, un criminal care ucise si violase in urma cu 16 ani o femeie care ii ajuta cu bani. In Gorj, un sinucigas de 41 de ani a hotarat sa sarbatoreasca Pastele infingandu-si un cutit in inima si plecand in lumea ailalta. Un brasovean si-a hacuit mama vitrega. O craioveanca a ucis cu sange rece pe batrana pe care o ingrijea. Totul la betie. In sectorul 6 al Capitalei un nou nascut nu a apucat sa se bucure de viata din cauza unei tarfe criminale si demonice (scuzati, dar asemenea lucruri nu erita sa fie numite mame) care l-a ucis si l-a aruncat intr-un parc. Un tampit dintr-o comuna din Vrancea si-a ucis fiul si sotia cu un cutit folosit la taierea cozonacilor (aici putem arunca in lupta un spot : cozanacii dauneaza grav sanatatii), dupa care a vrut sa se sinucida, dar a fost salvat in ultima clipa de primarul localitatii. Mai doriti, poate servit si cu o lamaie? Inteleg ca nu.
Iar la Buzau, la doar vreo 35 de km de orasul meu natal, jale mare. Familia jandarmului Stoian a fost condusa pe ultimul drum. Peste 800 de oameni au venit sa-si ia la revedere de la Chivuta, Marian si Mihaita de doar 6 ani. Au dus cu ei in mormant secretele mortii lor, neelucidate inca de anchetatori. Trei sicrie intr-un camion al Jandarmeriei. Trei cruci si trei capace de sicrie purtate de oameni. Ce vor sta impreuna, una langa alta chiar si in tarana. Asta daca Marian nu e un criminal. Mihaita nu mai pleca la plimbare in parc. Se oprea acum, pentru ultima oara, la Biserica Sf. Toma. “Tatal ei o pupa si o jeleste pe ea intr-un colt, mama lui il boceste pe el si toata lumea il plang pe cel mic”, caracteriza in cateva cuvinte, fara sa-si dea seama, ultimul drum al celor trei o batrana . Au fost scoase din casa pe rand sicriele parintilor. La final un sicriu micut, alb, cu jucaria preferata a lui Mihaita – un Scooby Doo urias, de plus -, a aparut. Toti au izbucnit in plans. Cad cativa stropi de ploaie. Traditia spune ca in asemenea cazuri celor morti le pare rau ca parasesc lumea vazuta. Un batran imi da dreptate. Toti trei au avut parte de o inmormantare crestineasca. Intr-o groapa a fost coborat Marian, in alta Chivuta si Mihaita. Mihaita l-a luat si pe Scooby langa el. Bunica i-a pus un pachetel. In el, bunatatile pe care i le pregatise bunica pentru Pasti. Lacrimi, strigate de durere. Marian, Chivuta si Mihaita sunt acum intr-o alta lume. Poate mai buna. Lacrimi, strigate, dureri. Poate ca si Scooby, de ar prinde glas, ar plange.
Timpul continua sa “curga”. Pentru bunicii lui Mihaita, s-a oprit in loc.
Uniti de dragoste, nemuritori prin ea
“Pana cand moartea va va desparti”. Un dicton care pentru unii au fost lege. Fie ca a fost un Romeo sau o Julieta,fie un Tristan si o Isolda. Povesti de iubire, cu final trist sau fericit, au facut inconjurul lumii si au fost un alt exemplu celebru pentru un alt cuplu. Dragostea i-a unit, insa tot alte pasiuni i-au despartit. Dar nu au incetat vreodata sa se iubeasca. Dragostea i-au legat pan’ la moarte, iar prin intermediul povestii de iubiri actorii din propria lor telenovela au devenit nemuritori.
De departe, cel mai elocvent exemplu romanesc este Mihai Eminescu si Veronica Micle. O dragoste cu urcusuri si coborari, care a facut inconjurul lumii, presarata cu zeci de ingrediente romantice. Dragostea au trait-o intens, sentimentele lor nu se pot descrie. Ne-a ramas ca marturie decat scrisorile dintre ei. Eminescu a murit, la doua luni Veronica s-a sinucis, nemaiputand sa indure dorul de Emir, cum ii spunea ea scumpului ei Eminescu.
Un alt exemplu romanesc este povestea de dragoste – dramatica – dintre regele Carol al-II-lea si Maria Lupescu, care s-au iubit pe ascuns o viata. Acelasi lucru se poate spune si despre geniul muzicii romanesti George Enescu si sarmanta printesa Maruca Cantacuzino. Povestea lor poate inspira realizarea unei ecranizari de succes. Cei doi se indragostesc nebuneste unul de altul, insa declaratiile sfasietoare de dragoste erau innegrite de faptul ca Maruca era casatorita. Cand aceasta devine vaduva, se casatoreste cu Nae Ionescu. Desi parea ca iubirea lor s-a stins in acel moment, dupa 6 ani relatia dintre printesa si Ionescu s-a terminat, iar printesa s-a aflat la un pas de moarte dupa ce a avrut sa-si dea foc. A fost salvata de Enescu, iar Maruca, la 57 de ani, se casatoreste cu cel pe care l-a iubit pana la moarte: George Enescu.
Se spune ca dragostea nu cunoaste limite., varsta sau categorie sociala.In urma cu aproape 1000 de ani, mai exact in jurul anilor 1100, Abelard si Heloise au aratat acest lucru. Chiar daca au suferit enorm. Vina lor fiind ca s-au iubit pana la moarte. Peter Abelard soseste la studii la Paris, la scoala de la Notre Dame. Angajat de un canonic al Notre Dame – Fulbert – sa acorde meditatii nepoatei sale Heloise, cei doi se indragostesc si se casatoresc in secret. Fulbert afla acest lucru, si il castreaza pe Abelard, care alaturi de Heloise imbraca haina monahala, insa dragostea dintre ei nu s-a stins niciodata.
O alta poveste care a facut inconjurul lumii a avut loc intre scriitorea Aurore Dudevant, care semna sub pesudonimul de George Sand, si marele compozitor F. Chopin. Relatia lor scandaliza prin diferenta de varsta, dar si faptul Aurore era o nonconformista a acelor vremuri: se imbraca cu pantaloni, fuma trabucuri, era divortata si avea mai multi iubiti. S-au iubit vreme de 9 ani intr-un mod pasional. S-au despartit, insa nu au incetat pana la moarte sa se iubeasca. Pe patul de moarte Chopin a spus: “mi-a spus ca n-o sa mor decat in bratele ei”.
Si povestea de dragoste dintre Marie (Sklodovaska, pe numele de fata) si Pierre Currie poate fi un exemplu de iubire. Aflata la studii la Sorbona, Marie l-a cunoscut pe Pierre intr-un laborator condus de savant, aceasta fiind asaltata de francezul indragostit nebuneste de ea cu cereri in casatorie, acceptate in cele de urma. Dragostea dintre ei a fost una vesnica, amandoi, impartind pasiunea pentru stiinta, au descoperit radium si polonium.
Desigur, ca exemplele pot fi mai multe. Dragostea exista, fie ca o simte oameni culti, fie oameni saraci, fie bogati.
Alexandra – “Micuta Picasso”, din femeia anului in talent murit speranta
S-a nascut in Vaslui, in urma cu 23 de ani. La doi ani si-a urmat tatal fugit in America. La 8 ani si-a expus prima data picturile in cadrul unui vernisaj. Considerata un artist precoce, primeste apelativul “Micuta Picasso”, datorita stilului de a picta, apropriat de cel al lui Picasso. La 12 ani primeste alaturi de Madeleine Albright, Lady Diana si Celine Dion titlul de femeia anului, in 1997. A fost invitata la emisiunile de succes din SUA. Are lucrari expuse in galerii de arta din toate colturile lumii. La fel si in colectiile private. Azi, unii critici de arta o considera un copil nascut talent care a murit sau va muri speranta, succesului ei datorandu-se mediatizarii excesive de care a avut parte. Aceasta este in cateva cuvinte Alexandra Nechita, alintata de presa americana “Micuta Picasso”.
Alexandra Nechita, artista, este o romanca care a facut senzatie in SUA, dar a ramas o necunoscuta in tara ei natala, Romania, desi este o mandrie nationala. Romania nu-si apreciaza artistii cu adevarat si asta doare. In prezent, ajunsa la maturitate, Alexandra Nechita este studenta la Universitatea din Los Angelos (UCLA), sectia arte frumoase. Desi nu mai are mediatizarea din trecut, Alexandra are inca succes la public. “Monumentul pacii”, dezvelit in Singapore in 2005, este realizat de ea, a realizat mai multe lucrari pentru Jocurile Olimpice Speciale, un centru de arta din cadrul unei scoli californiene ii poarta numele, iar cea mai scumpa opera de arta, semnata Alexandra Nechita, scoasa la vanzare valoreaza 250.000 de dolari. Lucrarile ei se pot procura din galeriile de arta, prin licitatii electronice sau comandate cu ajutorul internetului. Cu toate astea, criticii de arta recunosc talentul ei, insa sustin ca Nechita nu a mai confirmat si risca sa moara speranta. Cauza: “a fost un copil de al carui talent s-a profitat” – potrivit istoricului de arta Erwin Kessler – si “impunerea artistica a Alexandrei face parte din categoria stirilor senzationale de tip tabloid”, dupa spusele unui critic de arta roman. “Se vorbeste mult despre biografia Alexandrei, despre faptul ca este un copil-minune si deloc despre calitatile ei”, spuneau specialistii in urma cu 10 ani. Alexandra este in continuare “Micuta Picasso”.
