06.22.08
Desfăcătorul de blesteme. Posibil, şi de conserve
Alexandru Opriş este bihorean. Adică locuieşte în judeţul Bihor, nu altceva. Susţine ca e preot. Chiar dacă nu are vreun studiu de specialitate. Şi-a făcut şi propria biserică. Proprietate privată. Cred, ceva de genul intră cine vrea, iese cine poate. Probabil nu a apelat la milostenia lui Becali. Încă ezită. În curând, cine ştie?, poate va apela. Şi îşi va ridica o biserică proprie mai măreaţă. Mai falnică. Şi mai cunoscută. Sau poate Jiji nu-l va ajuta. Mai ales ca dl. Opriş spune ca e sfânt. Ca orice sfânt, e de fel din Ioşia. Că doar nu din cer.
Despre biserică, în prim-time
Biserica lui Alex (sper că nu se supără dacă-i spun aşa) e una specială. În primul rând, e construită în stil neomodernist. În al doilea, aici se desfac blestemele. În al treilea rând, se vindecă mahmureala şi beţia chiar în altar. În al patrulea rând, dacă enoriaşului i se face foame i se va vindeca si acest aspect.
Despre biserica, în second-time
Biserica e construită în stil neomodernist si futurist. Adică altarul este ridicat în cămara dnei. Opriş, unde aceasta ţine borcanele cu murături si putinele cu varză. Practic, în caz de o împărtăşanie mai prelungită, de beţie şi de mahmureală, acestea îşi au leacul. În secretul conservării murăturilor de către preoteasă. Naosul şi pronaosul bisericii orădeanului au fost ridicate în bucătăria de vară a acestuia. Adică, în al patrulea rând aici se vindecă foamea. Biserica e păzită, după cum preotul spune, de „Sf. Arhangheli”.
Despre preot, în partea a doua a reportajului
Preotul e un om simplu. Nu cere bani de la enoriaşi şi nici nu le cere. Le aminteşte din când în când că trebuie să mai facă o donaţie. În caz că nu ştiţi, preotul mai practică şi acţiuni, care i se par cam parazitare. Tocmai de aia le face opţional. Pentru a mai pune un ban deoparte. Mai face şi o înmormântare. Când se enervează că buzunarul e cam gol, hop, mai baga o slujbă la o nuntă, că parcă nunta fără trecere la preot e ca nunta fără lăutari. Mai rar, v-am spus ca e opţional, când are timp Alex mai spovedeşte. Uneori, destul de rar chiar, mai şi împărtăşeşte. Dar mai răruţ, că ce e mult cam strică. Obligatorii sunt slujbele de duminică. Din fiecare duminică. Unde preotul da dovadă de modernism şi că e în pas cu modă. Să nu creadă enoriaşii că e doar un ţăran, care n-are habar de modă. Opriş, domnul, nu doamna, a aflat că patrafirul şi sutana nu mai e la modă, ca nu a mai văzut pe nimeni defilând în costum preoţesc pe podiumul de modă. Astfel, slujbele le ţine în haine de firmă: şlapi din bazarul chinezesc, fără şosete – încălţămintea de slujbă, trening, mai de 20-33 de lei – haina preoţească.
Ultima oră, sperăm senzaţional
Tocmai am primit de la reporterii cu care nu colaborăm şi nici nu-i cunoaştem o informaţie de ultimă oră, de senzaţie. Sperăm să fie de două ori senzaţională. Odată pentru ca s-a făcut o descoperire bombă. A doua oară, pentru că preotul e fals. Adică, impostor. Adică, preotul nu-i popă. Poate doar de acela, de inimă roşie.
06.05.08
PASAGER PRIN Ro-MÂNIA
Dar cu indiferenta fata de cetatean cum ramane ?
Bogdan BĂRBIERU
bogdanbarbieru_monitorul@yahoo.com
O parte din poliţişti şi angajaţii din politie au ieşit zilele trecute în stradă pentru a îşi cere drepturile. Corectă fapta lor şi atât doar! Oricine poate să îşi ceară drepturile, oricine poate fi refuzat. Însă ceea ce m-a indignat a fost faptul că pe unul dintre bannere era scris ceva de genul asigură-ne viaţa pentru siguranţa ta. Poliţiştii nu mai sunt ce au fost odată. Unii se fac oamenii legii pentru că le plac uniformele, altii pentru că au asigurat un serviciu stabil, cu un salariu destul de bun şi peste media salariilor din ţara noastră. Prea puţini îşi imbracă uniforma de poliţist pentru că îi pasă de lege, pentru că are un spirit obiectiv, vrea să împartă dreptatea şi pentru a proteja oamenii. Şi poate că această categorie din urmă este “sufocată” de celălalte două categorii. Mulţi nici macăr nu stăpânesc bine limba română, refuză să se implice în ceea ce ar trebuie să asigure cetăţeanului: siguranţă şi dreptate. Şi de multe ori se întâmplă să fie indiferenţi la siguranţa oamenilor care întâmpină probleme de ordin penal sau să nu asigure o anchetă corectă. Umbrită de acte de corupţie, ce uneori parcă se ţin lanţ, poliţia noastră nu dă impresia că are cine ştie ce progrese. În multe cazuri când oamenii au făcut denunţuri sau reclamaţii şi nu s-au luat măsurile impuse, de multe ori când organele se arată indiferente de anumite ilegalităţi pentru că nu pot face nimic din lipsă de probe, din cauza faptului că acuzele de corupţie îndreptate spre poliţişti au dus la scăderea încrederii oamenilor de rând în poliţişti, s-au întâmplat nenorociri. Indiferenţa, somnul nepuţintei sau delăsării au născut din oameni dornici de a li face dreptate adevăraţi monştri, asasini, sinucigaşi, anarhişti. Setea de dreptate transformă victima în infractor, avându-şi şi reversul. Din infractor în victimă.
Spun toate acestea, pentru că în experienţa de patru ani de jurnalism, pe meleaguri prahovene, oamenii de rând, simpli, plimbându-şi cu ei necazurile şi grijile ce le-au ponegrit sufletul şi faţa, îşi grăiau de multe ori amarul. Uneori crezând că poate presa mai este intr-adevăr a patra putere din stat. Dar au sfârşit unii dintre ei la capătul puterilor, în schimb. Iar de curând am văzut cum un inspector se poate umple de penibilitate şi cum este folosit drept obiect de intimidare ,aşa zisa victimă, într-un fel, bătându-şi joc de el. Sau poate o fi făcut asta cu în numele sistemului romanesc de “pile”. Iar între timp rămân zeci de cazuri AN. În timp ce oamenii cerşesc dreptate.
Problema e că, la nivel de Braşov, în cazuri importante nu s-au găsit rezolvări. Cazul farmacistelor, per exemplu. Sau, mai nou, Elodia Ghinescu. Caz în care Cioacă era suspect de crimă când nici măcar ipoteza uciderii nu fuseseră demonstrată, iar cadavrul lipşeste înca. Incompetenţă? Indiferenţă?
Salarii mari şi altele doriţi, dar cum ramane cu indiferenţa şi actul de dreptate faţă de cetăţean? Sau cu corectitudinea din partea poliţiştilor?
06.03.08
CariCum VaTaie. Pe scurt, CV
NUME: Barbieru
PRENUME: Ioan Bogdan
DATA NASTERII: La 9 luni dupa ce parintii mei, indragostiti atunci ca si acum, au hotarat sa mai aibe un dar al iubirii. M-am nascut intre Valentin si Dragobete ca sa am dragoste in fiecare clipa pe care o petrec pe aleea timpului, mai exact 16 februarie
LOCUL NASTERII: Mizil, un oras mic, in prezent cu o populatie de circa 16.000 de locuitori, unde mi-am petrecut copilaria. Un oras interesant, mai ales ca noi intretinem razboaiele. Adica, la noi se fabrica tancuri si alte tipuri de armament. Un oras pe care l-am evocat uneori drept “cimitir al copilariei mele”.
DOMICILIUL: In prezent, pamant romanesc. Care inca ma fascineaza. Imi plimb cu mine suferintele si bucuriile, pe care viata mi le ofera fie prin palme, fie prin zambet, prin Bucuresti, Brasov, Mizil si Ploiesti. Prin munti si pe mari.
CONTACT: – telefon: 072X.XXX.XXX
- bbpingu@weblog.ro
- bogdanbarbieru_mizil@yahoo.com
- bogdanbarbieru_monitorul@yahoo.com
- bogdan.ioan.barbieru@gmail.com
STUDII: – Am absolvit Grupul Scolar “Tase Dumitrescu” Mizil, profil economic;
- In prezent, student la urmatoarele facultati: Stiinte Economice, specializarea Economia Comertului, Turismului si Serviciilor, Univ. “G. Baritiu” Brasov; Jurnalism Bucuresti;
LIMBI STRAINE: Engleza (nivel avansat, or ar trebui sa fie nivel avansat), franceza, italiana, rromanes (nivel incepator). De aceea imi doresc sa ma mai inscriu la o facultate de limbi. De care o fi! Malgasa, spre exemplu!
PASIUNI: Artele, in special literatura si muzica;
- sportul;
- fetele frumoase; iar aici fac o paranteza: (puiutzul meu, iubirea mea, sa stii ca eu la altele nici macar nu ma uit, doar la tine mi-e gandul, alte fete nici macar nu vreau sa le vad J
EXPERIENTA PROFESIONALA
Mi-am spus: Bogdane, “fa-te ca lucrezi” si am adunat urmatorea experienta:
CA SCRIITOR: - Am debutat la 15 ani cu poezia “Sub al lui Eminescu tei”, scrisa ca un multumesc invatatorului meu
- am publicat prin diferite publicatii intre 70-90 de poezii, insa am scris mai multe
- am publicat fragmente din “Iubirile Alexei”, “Castelul iluziilor”, si “Stari EMO” ( scrisa acum patru ani) – proza
- in prezent, lucrez la “Jurnalul unui pinguin”, “Dor de pui” si “Jurnal postmortem”, care vor fi reunite, alaturi de Iubirile Alexei”, “Castelul iluziilor”, “In cautarea Jumatatii” si “Stari EMO”, intr-o singura carte, intitulata “In amintirea suferintei”, care probabil va fi publicata in 2009
CA JURNALIST: Pai … am tot publicat articole in presa scrisa de pe la vreo 16 ani, incat azi am ajuns sau am depasit numarul 1000
- redactor sef-adjunct al saptamanalului “Mizilul”
- colaborari cu mai multe publicatii judetene sau nationale, printre care se numara si “Monitorul de Prahova”, “Prahova”, etc
- initiator al campaniei “Discriminari mizilene”, o campanie anti-discrimare pe motive rasiale sau al claselor sociale
- initiator al campaniei “mizileni manga”
- initiator al campaniei “SECURITATEA – malaxor de vieti”, campanie desfasurata in scopul de a prezenta tinerilor cat mai multe informatii despre securitatea comunista, experiente ale celor care au avut de suferit de pe urma turnatorilor si tortionarilor
. initiator al camapaniei “Secretele ruinelor”, destinata atragerii atentiei publice asupra faptului ca tot mai multe monumente si edificii de o maxima importanta istorica sunt lasate in paragina, distrugandu-se, astfel, dovezile si identitatea neamului romanesc …
- initiator al campaniei “Romania luata la picior”, prin care se doreste descoperirea tarii noastre asa cum e ea dincolo de corupti si politicieni sau politisti, Romania asa cum e ea … frumoasa, la vatra satului, cu traditiile noastre, frumusetile ei, precum si cu eroii contemporani, eroii – oameni simpli – de langa noi.
CA ACTOR: Am jucat in rolul unui bulibas, lider de satra tiganeasca, intr-o piesa de teatru, un umor negru – scris de mine pe la varsta de 15 ani –, piesa numindu-se “Hoinar in jakere”
- am mai jucat un rol de candidat la primarie si un rol de lampagiu in piesa de teatru “Romeo si Julieta la Mizil”, scrisa de celebrul mizilean George Ranetti.
CA ECONOMIST: Gestionar la o fabrica de mezeluri si preparate din carne “Ana &Cornel” SA Mizil, or “Leana si Costel” dupa cum este cunoscuta in anturajul unor angajati
ALTE ACTIVITATI: am mai fost DJ la diverse evenimente, si am practicat boxul, fotbalul si handbalul.
the end
