06.05.08
PASAGER PRIN Ro-MÂNIA
Dar cu indiferenta fata de cetatean cum ramane ?
Bogdan BĂRBIERU
bogdanbarbieru_monitorul@yahoo.com
O parte din poliţişti şi angajaţii din politie au ieşit zilele trecute în stradă pentru a îşi cere drepturile. Corectă fapta lor şi atât doar! Oricine poate să îşi ceară drepturile, oricine poate fi refuzat. Însă ceea ce m-a indignat a fost faptul că pe unul dintre bannere era scris ceva de genul asigură-ne viaţa pentru siguranţa ta. Poliţiştii nu mai sunt ce au fost odată. Unii se fac oamenii legii pentru că le plac uniformele, altii pentru că au asigurat un serviciu stabil, cu un salariu destul de bun şi peste media salariilor din ţara noastră. Prea puţini îşi imbracă uniforma de poliţist pentru că îi pasă de lege, pentru că are un spirit obiectiv, vrea să împartă dreptatea şi pentru a proteja oamenii. Şi poate că această categorie din urmă este “sufocată” de celălalte două categorii. Mulţi nici macăr nu stăpânesc bine limba română, refuză să se implice în ceea ce ar trebuie să asigure cetăţeanului: siguranţă şi dreptate. Şi de multe ori se întâmplă să fie indiferenţi la siguranţa oamenilor care întâmpină probleme de ordin penal sau să nu asigure o anchetă corectă. Umbrită de acte de corupţie, ce uneori parcă se ţin lanţ, poliţia noastră nu dă impresia că are cine ştie ce progrese. În multe cazuri când oamenii au făcut denunţuri sau reclamaţii şi nu s-au luat măsurile impuse, de multe ori când organele se arată indiferente de anumite ilegalităţi pentru că nu pot face nimic din lipsă de probe, din cauza faptului că acuzele de corupţie îndreptate spre poliţişti au dus la scăderea încrederii oamenilor de rând în poliţişti, s-au întâmplat nenorociri. Indiferenţa, somnul nepuţintei sau delăsării au născut din oameni dornici de a li face dreptate adevăraţi monştri, asasini, sinucigaşi, anarhişti. Setea de dreptate transformă victima în infractor, avându-şi şi reversul. Din infractor în victimă.
Spun toate acestea, pentru că în experienţa de patru ani de jurnalism, pe meleaguri prahovene, oamenii de rând, simpli, plimbându-şi cu ei necazurile şi grijile ce le-au ponegrit sufletul şi faţa, îşi grăiau de multe ori amarul. Uneori crezând că poate presa mai este intr-adevăr a patra putere din stat. Dar au sfârşit unii dintre ei la capătul puterilor, în schimb. Iar de curând am văzut cum un inspector se poate umple de penibilitate şi cum este folosit drept obiect de intimidare ,aşa zisa victimă, într-un fel, bătându-şi joc de el. Sau poate o fi făcut asta cu în numele sistemului romanesc de “pile”. Iar între timp rămân zeci de cazuri AN. În timp ce oamenii cerşesc dreptate.
Problema e că, la nivel de Braşov, în cazuri importante nu s-au găsit rezolvări. Cazul farmacistelor, per exemplu. Sau, mai nou, Elodia Ghinescu. Caz în care Cioacă era suspect de crimă când nici măcar ipoteza uciderii nu fuseseră demonstrată, iar cadavrul lipşeste înca. Incompetenţă? Indiferenţă?
Salarii mari şi altele doriţi, dar cum ramane cu indiferenţa şi actul de dreptate faţă de cetăţean? Sau cu corectitudinea din partea poliţiştilor?
