06.22.08
Desfăcătorul de blesteme. Posibil, şi de conserve
Alexandru Opriş este bihorean. Adică locuieşte în judeţul Bihor, nu altceva. Susţine ca e preot. Chiar dacă nu are vreun studiu de specialitate. Şi-a făcut şi propria biserică. Proprietate privată. Cred, ceva de genul intră cine vrea, iese cine poate. Probabil nu a apelat la milostenia lui Becali. Încă ezită. În curând, cine ştie?, poate va apela. Şi îşi va ridica o biserică proprie mai măreaţă. Mai falnică. Şi mai cunoscută. Sau poate Jiji nu-l va ajuta. Mai ales ca dl. Opriş spune ca e sfânt. Ca orice sfânt, e de fel din Ioşia. Că doar nu din cer.
Despre biserică, în prim-time
Biserica lui Alex (sper că nu se supără dacă-i spun aşa) e una specială. În primul rând, e construită în stil neomodernist. În al doilea, aici se desfac blestemele. În al treilea rând, se vindecă mahmureala şi beţia chiar în altar. În al patrulea rând, dacă enoriaşului i se face foame i se va vindeca si acest aspect.
Despre biserica, în second-time
Biserica e construită în stil neomodernist si futurist. Adică altarul este ridicat în cămara dnei. Opriş, unde aceasta ţine borcanele cu murături si putinele cu varză. Practic, în caz de o împărtăşanie mai prelungită, de beţie şi de mahmureală, acestea îşi au leacul. În secretul conservării murăturilor de către preoteasă. Naosul şi pronaosul bisericii orădeanului au fost ridicate în bucătăria de vară a acestuia. Adică, în al patrulea rând aici se vindecă foamea. Biserica e păzită, după cum preotul spune, de „Sf. Arhangheli”.
Despre preot, în partea a doua a reportajului
Preotul e un om simplu. Nu cere bani de la enoriaşi şi nici nu le cere. Le aminteşte din când în când că trebuie să mai facă o donaţie. În caz că nu ştiţi, preotul mai practică şi acţiuni, care i se par cam parazitare. Tocmai de aia le face opţional. Pentru a mai pune un ban deoparte. Mai face şi o înmormântare. Când se enervează că buzunarul e cam gol, hop, mai baga o slujbă la o nuntă, că parcă nunta fără trecere la preot e ca nunta fără lăutari. Mai rar, v-am spus ca e opţional, când are timp Alex mai spovedeşte. Uneori, destul de rar chiar, mai şi împărtăşeşte. Dar mai răruţ, că ce e mult cam strică. Obligatorii sunt slujbele de duminică. Din fiecare duminică. Unde preotul da dovadă de modernism şi că e în pas cu modă. Să nu creadă enoriaşii că e doar un ţăran, care n-are habar de modă. Opriş, domnul, nu doamna, a aflat că patrafirul şi sutana nu mai e la modă, ca nu a mai văzut pe nimeni defilând în costum preoţesc pe podiumul de modă. Astfel, slujbele le ţine în haine de firmă: şlapi din bazarul chinezesc, fără şosete – încălţămintea de slujbă, trening, mai de 20-33 de lei – haina preoţească.
Ultima oră, sperăm senzaţional
Tocmai am primit de la reporterii cu care nu colaborăm şi nici nu-i cunoaştem o informaţie de ultimă oră, de senzaţie. Sperăm să fie de două ori senzaţională. Odată pentru ca s-a făcut o descoperire bombă. A doua oară, pentru că preotul e fals. Adică, impostor. Adică, preotul nu-i popă. Poate doar de acela, de inimă roşie.
