<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:media="http://search.yahoo.com/mrss/"
		>
<channel>
	<title>Comentarii pentru Bogdanbarbieru's Weblog</title>
	<atom:link href="http://bogdanbarbieru.wordpress.com/comments/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>http://bogdanbarbieru.wordpress.com</link>
	<description>un blog pentru toti cei care mai cred in puterea scrisului</description>
	<lastBuildDate>Wed, 14 May 2008 12:35:43 +0000</lastBuildDate>
	<generator>http://wordpress.com/</generator>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
		<item>
		<title>Comentariu la Blog in prim-time de către bogdanbarbieru</title>
		<link>http://bogdanbarbieru.wordpress.com/about/#comment-2</link>
		<dc:creator>bogdanbarbieru</dc:creator>
		<pubDate>Wed, 14 May 2008 12:35:43 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">#comment-2</guid>
		<description>M-am născut la nouă luni după ce Dumnezeu le dase gandul de a mai avea avea un copil. Adică al treilea moştenitor al averii, nu prea impresionantă (1 mil. euro:) ). Mă născui între Valetin Day&#039;s si Dragobete, în luna dragostei, căci am avut dragoste destula. La 16 februarie &#039;87, într-o zi de iarnă în care dimineaţă trosneau pietrele de ger şi la amiaza ieşi vecinii la bronzat pe acoperisul blocului, mi se auzi glasul si deschise-i ochii pentru prima data in viata mea. Am crescut si acum scriu pe blog si vreau sa arat ca inca nu ne temem toti de adevar! Că inca suntem OAMENI !!! 
Uneori ma gandesc ca viata are sens doar atunci cand o traim pentru altii, ca tot ceea ce facem se reduce doar la doua virtuti: iubirea şi neputinta in care de multe ori ne trezim. Caci fara sa vrem suntem romancieri ai propriei noastre vieti. Iar un lucru care doare este ca de cele mai multe ori putem stabili o comunicare de la distanta, insa nu putem sa comunicam intre noi.
Iubesc, sufar, sunt fericit, traiesc! Scriu, deci exist!</description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>M-am născut la nouă luni după ce Dumnezeu le dase gandul de a mai avea avea un copil. Adică al treilea moştenitor al averii, nu prea impresionantă (1 mil. euro:) ). Mă născui între Valetin Day&#8217;s si Dragobete, în luna dragostei, căci am avut dragoste destula. La 16 februarie &#8216;87, într-o zi de iarnă în care dimineaţă trosneau pietrele de ger şi la amiaza ieşi vecinii la bronzat pe acoperisul blocului, mi se auzi glasul si deschise-i ochii pentru prima data in viata mea. Am crescut si acum scriu pe blog si vreau sa arat ca inca nu ne temem toti de adevar! Că inca suntem OAMENI !!!<br />
Uneori ma gandesc ca viata are sens doar atunci cand o traim pentru altii, ca tot ceea ce facem se reduce doar la doua virtuti: iubirea şi neputinta in care de multe ori ne trezim. Caci fara sa vrem suntem romancieri ai propriei noastre vieti. Iar un lucru care doare este ca de cele mai multe ori putem stabili o comunicare de la distanta, insa nu putem sa comunicam intre noi.<br />
Iubesc, sufar, sunt fericit, traiesc! Scriu, deci exist!</p>
]]></content:encoded>
	</item>
</channel>
</rss>
